Unsprezece săptămâni, un dosar, două seri.

Citela nu e un catalog de unelte. E un traseu: numești munca, citești ce se întoarce, lași urmă, decizi pragul. La final Ana semnează o scrisoare care descrie programa urmată și paginile recitite. Nu clasifică. Nu compară.

Aduci o sarcină din meserie. Dacă în prima săptămână nu e nimic de adus, casa pune un dosar public — un proces-verbal, o notă de arhivă — și se lucrează pe el până ajunge al tău.

Săptămânile 1–3

Consemnul

Munca se scrie înainte de fereastră.

Săptămânile 4–6

Recitirea

Se taie ce n-ai semna.

Săptămânile 7–8

Urma

O foaie pe care o înțelege un coleg.

Săptămânile 9–11

Limita

Ce trece prin unealtă și ce nu.

Grup de lucru în jurul unui ecran — Se citește cu voce tare. Restul notează ce ar fi tăiat.

Între a șasea și a șaptea săptămână e o seară de lectură singură. Nu e pauză. E obiceiul pe care cursul vrea să-l lase: trei tăieturi noi, datate, fără masă în jur.

Dacă vrei să vezi cum trece o luni anume, e scris în o săptămână. Tonul mesei, în metodă.

Înscriere Sala